absenţe

ştiu doar că nu-s
cât tu nu eşti
nici vas de lut, nici vie nu-s
dar cât te simt
cât îmi zâmbeşti
mi-e susul jos cu totu-n sus

parcă nu-s eu
cum m-am născut
verde mi-e gândul prins de trunchi
îmi simt pământul
dedesubt
deşi mi-e cerul pe genunchi

îmi rezem visele de nori
printre furnici
temeri frământ
sunt peste tot cum nicăieri 

sunt când lipseşti

de ce mai sunt?